Calea pe care o parcurgem la Școala Ziegler în studiul textelor sacre evreiești este nouă și veche, proaspătă și bine purtată. Citim scrieri pe care le-au citit secole de evrei și le citim în dialog cu generațiile de cărturari - Geonim, Rishonim și Ahronim - care le-au citit înaintea noastră. De asemenea, citim aceste texte prin lentile care au fost măcinate de către savanții contemporani din universitățile și seminariile rabinice din această țară, din Israel și din întreaga lume. Directiva lui Kohelet ne îndrumă: Cel mai bine este să-l înțelegi pe unul fără să-l eliberezi pe celălalt, pentru că cel care îl venerează pe Dumnezeu va avea grijă de amândoi (Kohelet 7:18). Înțelegem studiul scrierilor sacre evreiești ca o practică spirituală. În aceasta ne aflăm în lunga tradiție, de la Talmud la marile centre de învățare din Franco-Germania, Spania, Africa de Nord, Orientul Mijlociu, până la marele yeshivot al Europei de Est și până în vremurile noastre. „După ce Templul a fost distrus, Dumnezeu a fost găsit pe cei patru coți ai discuției halakhice (Berakhot 8a)”, învață înțelepții, care afirmă, de asemenea, „Dacă ai învăța să-L cunoști pe Cel la cuvântul căruia a luat ființă lumea, învață aggadah (Sifrei Devarim, Piska 94). ” Căutarea intelectuală a distincțiilor subtile în halakhah, lecturile strânse ale Midrash și parshanut sau bucuriile teologiei filozofice este în sine un exercițiu spiritual. Intelectualul și spiritualul sunt una pe această cale.